Acest tip de diabet apare in urma distrugerii celulelor beta ale pancreasului. Distrugerea survine cel mai frecvent printr-un mecanism autoimun. Manifestarile clinice devin evidente atunci cand masa celulelor beta a fost distrusa in proportie de peste 80%. In plus, datorita hiperglicemiei cronice scade si mai mult secretia de insulina printr-un mecanism numit glucotoxicitate.
Diabetul de tip 1 poate sa apara la orice varstă, dar cel mai frecvent in copilarie si adolescenta. La acestia agresiunea de tip autoimun duce la o aparitie rapida a diabetului. Cand procesul autoimun are loc la persoane mai inaintate in varsta, evolutia poate fi lunga, iar boala este numita diabet autoimun latent al adultului (LADA=latent autoimmune diabetes in adults).
Simptomele constau in sete, poliurie (urinat des), polidipsie (consum de lichide in cantitati mai mari decat normal), scadere in greutate rapida, astenie. Daca tratamentul nu este instituit rapid şi corect, apare o alterare variabila a starii generale, cu cetoacidoza, de la usoara la severa, ce poate duce chiar la deces.
Tratamentul actual este cu insulina, in mai multe prize pe zi. O parte dintre pacienti prezinta o stare de remisiune, ce apare dupa instituirea tratamentului cu insulina, perioada limitata in timp (de la cateva saptamani la cateva luni ), care se mai numeste “luna de miere”. Aceasta stare se poate explica prin infrangerea glucotoxicitatii si mentinerea productiei endogene de insulina o perioada mai lunga.
Complicatiile diabetului de tip 1 pot fi acute şi cronice.
